Presupunerile – minciunile pe care ni le spunem singuri. În vânzări și în viață.

Mi s-a întâmplat de multe ori...

Să fiu convinsă că omul din fața mea a înțeles perfect ce vreau să spun. Că am fost clară. Convingătoare. Că "ne-am înțeles din priviri".

Și-apoi… să descopăr că am vorbit fiecare despre altceva.

Presupunerea a fost acolo, în fundal, tăcută și sigură pe ea. A părut nevinovată. Ba chiar prietenoasă.
Dar m-a dus într-o direcție greșită.
Și, uneori, m-a costat relații. Alteori, timp, bani sau încredere.

Presupunerea e ca o lentilă murdară pusă peste realitate. Îți dă impresia că vezi bine… dar distorsionează tot ce contează.

Și nu o facem doar în vânzări.
O facem în fiecare zi. În fiecare conversație. În fiecare interacțiune cu oamenii din jur.

Presupunem că partenerul de viață știe ce ne deranjează. Presupunem că colegul și-a dat seama că suntem epuizați. Presupunem că prietenul ne evită. Sau că șeful ne apreciază… dar "nu are timp să spună".

Dar toate astea sunt doar povești pe care ni le spunem în capul nostru. Fără să le verificăm. Fără să avem curajul să întrebăm: "E adevărat ce simt eu sau doar mi se pare?"

În vânzări, presupunerile dor diferit. Dor pentru că le confundăm cu experiența. Cu flerul. Cu instinctul de vânzător care "știe" ce urmează să zică omul din fața lui. Dar adevărul e că flerul, oricât de bun ar fi, nu bate niciodată o întrebare pusă sincer.

"Ce anume vă oprește să mergeți mai departe?"
"Ce nelămurire aveți în legătură cu produsul?"
"Aveți bugetul stabilit pentru asta sau doar analizați?"

Întrebările clarifică. Presupunerile încurcă.

Și cel mai trist e că presupunerile nu sunt doar despre ceilalți. Sunt și despre noi.
Presupunem că nu suntem suficient de buni. Că sigur clientul are deja alt furnizor. Că dacă nu ne-a scris înapoi, înseamnă că nu vrea. Că dacă partenerul nu ne întreabă ce avem, înseamnă că nu-i pasă.

Dar poate că nici n-am spus ce vrem. Ce simțim. Ce așteptăm.
Poate că am tăcut și am construit o realitate falsă, plină de interpretări și concluzii trase pe baza… nimicului.

Presupunerea e minciuna care pare logică. E convenabilă. E ușoară. Dar tocmai asta o face periculoasă.
Pentru că, în spatele unei presupuneri, se poate ascunde o frustrare care crește. O rană care nu se vede. O oportunitate care moare.

Adevărul? Se află în clarificare. În întrebare. În curajul de a spune: "Poate n-am înțeles bine. Hai să verific."

Și asta nu înseamnă slăbiciune.
Înseamnă maturitate. Profesionalism. Respect față de tine și față de omul din fața ta.

Fie că vinzi un produs. Fie că ceri afecțiune. Fie că ai nevoie de validare.
Presupunerile nu te ajută. Doar te încurcă.

Alege să fii sincer. Să pui întrebarea pe care alții o evită. Să nu te bazezi pe ce "pare", ci pe ce e adevărat.

Pentru că, la finalul zilei, claritatea e mai valoroasă decât orice poveste spusă în tăcere.

Și dacă ți-ai dat seama că ai pierdut ceva important pentru că ai presupus…
e ok. Cu toții o facem.
Important e să începem să ne oprim.

Să întrebăm. Să clarificăm. Să vorbim.

🎧 În Episodul 7 al Podcastului KALM, vorbim deschis despre presupuneri:
– De ce apar în vânzări și în viața personală
– Cum se strecoară în comunicare și o strică din rădăcină
– Ce întrebări îți aduc înapoi controlul, claritatea și respectul

Acest episod e pentru tine dacă:
✅ ai pierdut clienți fără să înțelegi de ce
✅ simți că duci tot greul și nu vin rezultate
✅ vrei să înveți să întrebi mai bine, nu să ghicești mai mult

🔗 Ascultă acum:
👉 https://www.kalmromania.ro/podcast-kalm

Cu sinceritate. Cu claritate. Cu KALM.