Lanțul încrederii

Aristotel spunea: "Suntem ceea ce facem în mod repetat". Întrebarea e: tu repeți disciplina sau scuzele? 

Ai auzit vorba: "Un lanț e la fel de puternic ca cea mai slabă verigă a lui"?
Nu e doar o frază de manual, e realitatea noastră zilnică. De la familie la muncă, de la promisiunile mărunte până la cele mari, totul e un lanț. Dacă deschizi DEX-ul, disciplina e definită ca "respectarea regulilor și a ordinii". Dar dacă ne uităm la viață, disciplina e mai degrabă obiceiul de a face ce trebuie chiar și atunci când nu ai chef. Aristotel spunea: "Noi suntem ceea ce facem în mod repetat. Excelența nu este un act, ci un obicei." Asta înseamnă că nu ești disciplinat doar când îți iese ceva, ci când alegi să repeți acel "ceva" până devine parte din tine. Dar ...De ce contează să fii disciplinat măi Melinda măi?... Psihologic vorbind, disciplina reduce anxietatea. Ordinea interioară scade haosul exterior. Creierul iubește rutina sănătoasă. Dpdv Social, disciplina construiește încredere. Când spui "ajung la 10" și chiar ajungi, oamenii te iau în serios. Iar dacă mă întrebi Personal, disciplina e cea care face diferența între "vreau" și "am reușit".

Benjamin Franklin spunea: "Disciplina e mama succesului."
Nu talentul, nu norocul, nu pilele. Doar disciplina. Dar...De ce să NU fii disciplinat?

Sună ciudat, dar și lipsa disciplinei are farmecul ei… pentru o vreme.
– Poți să dormi mai mult.
– Poți să amâni mereu, să spui... "de mâine".
– Poți să crezi că improvizația te salvează.

Dar prețul e mare: pierzi încrederea celorlalți, te încurci singur în scuze și trăiești cu regrete.
Cineva o spunea ironic: "Secretul să ajungi dinainte în rai e să începi să trăiești disciplina pe pământ."

Fiecare dintre noi are un lanț:
– Familia – unde punctualitatea și respectul arată iubire.
– Prietenii – unde promisiunile mici țin relațiile vii.
– Serviciul – unde responsabilitățile respectate definesc profesionalismul.

Dacă o singură verigă se rupe, tot lanțul scârțâie....

– Promiți copilului că mergi la serbare și uiți. Pentru el nu contează că "a sunat șeful". În mintea lui, ești veriga slabă.
– Spui prietenilor că vii la întâlnire și apari o oră mai târziu. Acolo nu e "trafic", acolo e lipsă de respect cu ambalaj de scuză.
– Promiți că începi sportul de luni. Trec luni întregi. Singurul lucru care se mișcă e calendarul, nu tu.

Cum arată pentru mine disciplina în viața de zi cu zi

– Notez promisiunile. Creierul uită, hârtia nu.
– Promit doar ce pot face. Altfel intri în clubul mondial al "îți promit mâine".
– Respect ora. Punctualitatea nu e despre ceas, e despre respect.
– Folosesc liste. Să nu ajung să cumpăr lapte și să merg acasă cu un televizor.
– Spun din timp dacă apare ceva. Oamenii apreciază sinceritatea, nu poveștile #scuze
– Recunosc greșeala. O scuză sinceră valorează mai mult decât 10 justificări inteligente.

Disciplina nu e o uniformă. Nu e rigiditate. E libertatea pe care ți-o creezi când știi că poți conta pe tine.

Seneca scria: "Cel care are puterea de a se stăpâni pe sine este liber."
Aici e frumusețea disciplinei: nu e despre constrângeri, e despre eliberarea de haos.

Fiecare verigă e importantă. Într-o familie, într-o relație, într-o echipă. Dacă fiecare își face partea, lanțul devine solid și oferă siguranță.
Dacă nu… lanțul cedează fix când ai nevoie mai tare de el.