Ce faci când se schimbă regulile... la finalul jocului?

Sunt genul de om care nu întreabă de trei ori același lucru.
Dacă mi se comunică un obiectiv, îl notez. Îl înțeleg (cât mă ține mintea). Îl transform în strategie. Nu negociez din prima. Nu mă ascund după scuze. Nu-mi construiesc spațiu de retragere. Lucrez. Livrez.

Asta am făcut și luna trecută.
Mi-am făcut planul, mi-am organizat zilele, m-am ținut de ritm.
N-a fost o lună ușoară...deloc ușoară... Dar a fost una clară.
Am muncit cu mintea limpede și intenția de a respecta tot ce mi s-a cerut.

Am dus lucrurile până la capăt. Pas cu pas.
Fără ocoluri. Fără haos...poate puțin :)  Fără improvizații.

Și exact în momentul în care credeam că pot trage linie și pot spune: "Gata, am dus, am livrat.",
apare fraza:

"A fost o scăpare. Ar fi trebuit să fie altfel."

Un "detaliu" omis. O "corectare" de ultim moment...de fapt după moment.
Schimbarea regulilor după ce jocul a fost jucat cinstit.

Am stat pe gânduri. Nu pentru că nu aș fi înțeles.
Ci pentru că, de data asta, nu era vorba despre o cifră. Ci despre o alegere.

Loialitatea nu e doar despre ce oferi când lucrurile merg bine.
E despre ce faci când greșești. Despre cum reacționezi când tu ai uitat, dar celălalt a fost acolo – prezent, asumat, consecvent.

Și mai e ceva.
Perseverența nu înseamnă să tragi mereu, indiferent de context.
Înseamnă să știi când să continui… și când să ceri clarificări.
Să ai ritm, dar și repere.
Să fii constant(ă), dar nu orb(ă).

În vânzări, unii își măsoară performanța doar în rezultate.
Eu o măsor și în cum am ajuns acolo...de la A la Zinc...
Cât de corectă am fost. Cât de clară. Cât de prezentă.
Nu doar dacă am atins obiectivul, ci cum am făcut-o.

Iar când vine cineva și spune, la final:
"Ah, ar fi trebuit altfel..."
întrebarea nu e dacă mai pot.
Întrebarea e: Ce spune asta despre respectul față de munca celuilalt?

Pentru că asumarea nu e un bonus. E fundație.
Când greșești, nu schimbi în liniște. Spui.
Și îți asumi.

Corectitudinea nu e mereu apreciată. Uneori e doar exploatată.
Dar ăsta e testul tău: să nu devii altceva doar pentru că ceilalți nu știu cum să fie.

Mi-am dat seama, în toată povestea asta, că a fi loial(ă) nu înseamnă să taci.
Înseamnă să rămâi clar(ă).
Să îți spui punctul de vedere fără să aștepți scuze, dar și fără să-l înghiți de frică.

A fi profesionist(ă) nu înseamnă să spui da la orice.
Ci să spui da – și să îl duci. Iar dacă celălalt nu face la fel...
atunci e despre el. Nu despre tine.

Gând de încheiere:

Dacă ai fost și tu acolo –
într-un context în care ai fost corect(ă), asumat(ă), prezent(ă),
iar la final regulile s-au modificat din mers...

amintește-ți asta:

Tu ți-ai dus partea.
Cine nu și-a dus-o pe a lui, a pierdut mai mult decât o cifră. A pierdut încrederea.

📩 Iar dacă vrei să-ți reafirmi valorile fără să te războiești cu lumea,
te invit să începi cu întrebările bune:

👉 21 de întrebări care te ajută să te redescoperi, nu doar să vinzi

Nu sunt despre cifre. Sunt despre tine in procesul de vânzare.