Auditul emoțional bate Excelul...

În felul în care am intrat în discuții și în felul în care am ieșit din ele.
În momentele în care am simțit pe cineva dintr-o privire și cele în care am avut nevoie de două conversații ca să-mi dau seama ce se întâmplă.
În zilele în care am fost prezentă și în zilele în care m-a purtat viața după ea, fără să-mi dea prea multe explicații.

Adevărul e că 2025 m-a modelat în două feluri foarte clare, dar greu de văzut când ești prins în mijlocul lui:
prin felul în care am relaționat și prin felul în care m-am adaptat.
Nu tehnici, nu proceduri. Oameni și reacții.

Dacă ar fi să spun unde m-am văzut cel mai sincer anul ăsta, cred că aș spune direct: în primele cinci secunde dintr-o discuție. Alea care nu te mint niciodată. Când intri undeva și știi deja, fără ca cineva să deschidă gura, cum stă atmosfera acolo. Am avut momente în care simțeam omul și știam exact în ce ritm trebuie să intru alături de el. Și am avut și zile în care simțeam că nu prind semnal nici dacă mă sui pe acoperiș :))

Și da, am simțit asta mai ales în zilele lungi, cu drumuri între județe, în care energia mea socială rămânea undeva în rucsac și eu uitam s-o iau cu mine. Am avut și întâlniri în care am intrat prea repede în "explicat", deși omul din fața mea avea nevoie doar de două minute de liniște ca să se așeze. Și am avut discuții care au curs perfect, fără să le împing, fără să le controlez, fără să-mi pun masca de "trebuie".

Tot anul s-a văzut aici: în modul în care am simțit oamenii. Și în modul în care m-am simțit eu în prezența lor.

A doua lecție mare a anului a fost adaptarea.
Nu adaptarea aia din cărți. Adaptarea reală, aia în care continui să merg chiar dacă în interior simți că ai face mai bine un mic popas emoțional.

În 2025 am avut situații care m-au prins complet nepregătită, dar le-am dus cu o maturitate pe care, sincer, anul trecut nu cred că o aveam. Am avut și momente în care m-a destabilizat ceva minuscul, poate o replică aruncată aiurea, un ton mai dur decât era cazul, o schimbare făcută în ultimul moment. M-a deranjat, m-a învârtit puțin, dar am mers mai departe.

Și am avut și acele zile în care am fost atât de așezată, încât parcă nu mai era nimic care să mă miște din loc. De exemplu, acea discuție tensionată cu un client care a venit încărcat și a uitat că și eu sunt om. În alt an, cred că reacționam rapid. În 2025, însă, m-am auzit spunând în mine: "Respiră. Asta nu e despre tine." Și nu doar că nu am luat-o personal, dar am și dus discuția într-un loc mult mai calm decât părea posibil în primele două minute.

Adaptarea mea s-a văzut și în momentele în care mă întorceam acasă după sute de kilometri prin Maramureș, Satu Mare sau Oradea, cu 15 lucruri în cap și totuși cu energia de a înregistra un podcast pentru KALMromania. Și nu oricum, ci cu sinceritate. Cu adevăr. Cu starea mea autentică, nu cu una inventată. Pentru că da… în 2025 am învățat să creez conținut chiar și atunci când nu eram în cea mai bună formă.

Și asta m-a maturizat enorm.

La fel cum m-a maturizat și faptul că am lansat resurse gratuite, că am construit automatizări în Brevo fără să mă întrebe nimeni dacă știu sau nu, că am scris texte lungi care au venit din mine în zile în care n-aș fi crezut că mai am un strop de inspirație. Am crescut profesional, dar și personal. M-am surprins pe mine de multe ori.

Și, la fel de des, m-am incomodat pe mine...POI NU ASTA E VIAȚA?

Și când m-am așezat în liniște și mi-am dat voie să văd tot anul fără filtru, am înțeles că evaluarea reală nu se face pe hârtie.
Se face în tine, CU TINE.

De aceea am creat checklistul de final de an — nu ca un material "de bifat", ci ca un spațiu sincer în care să mă văd. Și să îi ajut pe ceilalți să se vadă. Pentru că fără claritate nu vine nici schimbarea, nici liniștea, nici progresul.

Checklistul nu e o listă frumoasă.
E adevăr.
E așezare.
E curaj.
E acel moment în care spui: "Bine, hai să vedem cine am fost cu adevărat."

Și îl ofer gratuit pe kalmromania.ro pentru că știu cât de mult m-a ajutat pe mine să-l scriu și cât de mult îi poate ajuta pe cei care aleg să-l completeze.

Pentru că, oricât ne-ar plăcea să credem altceva, anul viitor nu începe pe 1 ianuarie. Începe în clipa în care te uiți sincer la tine. Începe când spui: "Aici am greșit."
"Aici am obosit."
"Asta am făcut bine."
"Aici am crescut."
"Aici nu mai vreau să repet."

Și, mai ales:
"Asta sunt eu acum. Și de aici construiesc mai departe."

Așa încep anii buni.
Nu în calendar.
În interior.

Cum zic mereu, Succesul Începe cu Tine!

Sărbători binecuvântate tuturor!🎄